Pages

29 January 2015

Frumoasele altui veac

1 2 3 4 5 6 7 8
(H&M skirt and sweater, vintage choker necklace, New Yorker bracelet, thrifted bag, Zara shoes, vintage Christian Dior gloves)


Doar nu credeaţi că pasiunea pentru vechi se opreşte la haine şi bijuterii, nu? Adevărul e că mă entuziasmează (aproape) orice, pornind de la mirosul de hârtie învechită şi continuând până la ruine (am scris urine prima dată, #facepalm) ca cea din pozele de astăzi. Îmi pare rău că n-am reuşit să cuprind în poze mai mult din clădire – din păcate obiectivul camerei mele, deşi genial, nu e făcut pentru peisagistică. Nu ştiu exact ce e cu casele astea, am ieşit la poze şi mi-au ieşit în cale întâmplător. Iar după ce m-am holbat la ea în toate colţurile posibile, vreo 15 minute – timp în care individul nemernic n-a obosit să mă miştocărească, cum că numai după gioarse te uiţi!, am decis să-mi fac pozele acolo. În a doua fotografie cred că se observă ceva mai bine arcurile curbe de la ferestre (sus stânga, alea de jos mă enervează din cauza termopanelor sparte), stâlpii împletiţi (îmi pare rău, nu cunosc terminologia exactă) şi detaliile din fier forjat. Cred că a fost o casă superbă cândva – chiar mă întrebam a cui a fost sau a cui e acum. Până şi uşa aia verde-albastră îmi place. Înăuntru, atât cât am putut vedea printre gratii, era o scară circulară. Evident lacăt pe poartă şi probabil nerecomandat de explorat – mai bine, altfel aş fi riscat să urc. Chestia e ca pe măsură ce editam la poze, mi-am adus aminte de o şmenozeală. Dacă aţi citit ultima carte din seria Melania Lupu a Rodicăi Ojog Braşoveanu, Dispariţia statuii din parc, ştiţi că era acolo vorba de un anume imobil maur desfăşurat pe două etaje (parter şi etaj), în apropierea unui parc. Well, nu ştiu dacă e de la parcul care se află fix în faţa casei din pozele mele sau doar mă bucur eu de prea mult fantezie, dar cert e că asociez casele astea două cu locuinţa maură de vis-à-vis vilei Candienilor (citiţi cartea, e foarte bună). Cu ocazia asta, am răsfoit-o iar şi am fotografiat o pagină, un citat, unul dintre preferatele mele din seria Melania (asta dacă nu e chiar ăla care îmi place cel mai mult). Îl vedeţi mai jos, deocamdată vreau să mai zic ceva şi despre ţol.
Mai întâi, puloveraşul. Puloveraşşşşşşşul. Puloveraşul de care vă povestisem în primul video. Eh, ăsta e. L-am mai purtat de atunci în tot felul de combinaţii, mai mult sau mai puţin elegante, dar aici e cel mai aproape de ce aveam eu minte când l-am cumpărat. Îmi plac mânecile bufante şi umerii despuiaţi mai mult decât pot să exprim. Nu ştiu, mereu am considerat torsul expus (spate gol/umeri goi/decolteu) o formă mai sexy de sexy (şi mai rafinată) decât picioarele, pântecul sau mai ştiu eu ce altă parte goală a corpului. Trecând însă de puloveraşşşşşş, trebuie să mă laud cu mânuşile alea. Vintage, Christian Dior, cea mai fină piele întoarsă pe care am pipăit-o vreodată. Le-am găsit pe Olx acum vreo lună şi le-am înhăţat instant. Nu pot să spun că au fost un chilipir, de fapt am plătit pe ele mai mult decât toate mânuşile adunate în viaţa mea, dar e vintage, e Dior, pot să fac asta pentru Dior. Andra mă toacă în ultimul timp că îţi mai cumperi şi tu altceva afară de vintage? Nope. Nici măcar pantofi nu mi-am mai luat. #şocşigroază
Ok, şi încă una – colierul. Ştiu că în engleză le spune choker – tocmai pentru că sunt strânse pe gât – dar n-am găsit echivalent românesc. Şi astea mă pasionează exagerat în ultimele luni, mai ales dacă sunt pe stil vintage. Cel de la gâtul meu nu e pe stil, e chiar vintage curat. L-am luat vara trecută de la un târg de antichităţi.
Fusta H&M, pantofii Zara, geanta din second hand. Şi acum pagina de carte:
10928017_686110178168215_1356457710_n-1.jpg_effected-001
Îmi plouă în gură.
Pin It

27 January 2015

Matrix îţi mulţumeşte

miniskirt1 miniskirt2 miniskirt3 miniskirt4
Sunt acest Matrix reloaded. Neo şi-ar da pumni în gură.
miniskirt5 miniskirt6
Ne amintim pantofii Satanei?
miniskirt7
(thrifted sweater, River Island skirt, Oasap necklace, Zara shoes)


N-am prea multe de spus despre pozele astea. Afara faptului că sunt Matrix în aia dublă şi că port pantofii Satanei (ceea ce deja am zis, doh), sunt blank. Colaps. Maxim să mai pot să scot un “uite Ateneul, e în spatele meu” – te aşteptai?
Mereu se întâmplă să mă buşească ideile noaptea, când mă chinui să adorm. Cum stau în pat cu căştile-n urechi şi ochii pe pereţi, îmi vine câte una aşa de bună că încep să râd singură #cemiplacglumelemele. Şi atunci mă oftic că pfoai, bine că am închis laptopul. Să mă mai dau jos acum, să notez asta…Nu, lasă. O scriu mâine dimineaţă.
Şi-o mai scrie cucu. Uit complet până mă trezesc. Iar apoi dă-te de ceasul morţii că de ce n-am scris-o! Decedecedecedece.
Eh. Din cauza asta, facem puţin altfel astâzi. Inversăm rolurile. Eu aduc pozele, voi scrieţi. Ma rog, aţi scris deja. Şi tocmai pentru ca aţi scris aşa mişto şi-a crăpat pipota-n mine citind, simt nevoia să mă fălesc public cu ce-am primit. N-o sa includ decât trei cinci mesaje, ca să n-o lungesc prea mult.



maild 


3) Mail


mail

Reverenţe. 

Image and video hosting by TinyPic

Şi-am băgat şi-o polcă de bucurie.

Pin It

21 January 2015

Red Hot Chili Peppers

contraption1 contraption2
Sărăcie, mă făcusem cu creion aici că rămăsesem fără tuş în vremea aia. Mi-aţi văzut tutorialul, da da da?
contraption3 contraption4 contraption5
(River Island pants, Sheinside sweater, Zara bag, vintage YSL brooch, gifted bracelets, vintage earrings, Zero UV sunglasses)


Sunt zombie. Tocmai ce-am scăpat de nenorocirea aia de răceală ca să pot s-o dau în dureri musculare. Dans pe balans cum ar zice academicienii, combinat cu prea puţine ore de somn, alimentaţie proastă şi ore suplimentare la muncă (pentru că hei, se apropie inepţia secolului – Valentine’s nimic), s-au soldat cu această creatură ce mă declar într-un cuvânt: PRAF. De oboseală. Mă irită şi perioada asta din an, e blank şi sec de colo până acolo. Mai lipseşte un potop de zăpezi sau vreo ţeavă spartă iar în baie şi sunt beton pe medicaţie. Xanax şi antidepresive la discreţie.
În fine. N-am reuşit de niciun fel să mai fac poze zilele astea iar creativitatea mea oricum a luat-o la vale. Când mai prind nişte lumină bună o să încerc să filmez un alt haul cu boarfe şi alte alea (cred că şi cu vintage unul) că am strâns ceva material. Partea bună cu videourile astea în care mă postez în faţa camerei şi trăncăn/arăt chestii, e că n-am nevoie de o a doua persoană care să ţină aparatul. La poze situaţia e cu totul alta şi în general mă feresc de fotografia de interior pentru că lumină proastă şi pentru că umbre şi pentru că obiectivul camerei mele nu e făcut pentru aşa ceva. Cu filmuleţele e mai ok.
Bun, gata, deci v-aţi prins, pozele nu-s făcute ieri. Ţin să specific iar – pentru că întotdeauna, fără excepţie, dacă nu aici, atunci măcar pe Facebook, se găseşte cineva să mă întrebe DA’ NU ŢI-A FOST FRIG???? – că undeva acolo, EXISTA şi o haină. Însă să fi avut haina pe deasupra, nu mai vedea nici dracu chirurgia aia de pulover pe care o am pe mine. Mi-aş fi dorit s-o vedeţi desfăcută şi întinsă pe pat, nu îmbrăcată. E o mega ciudăţenie, iniţial am zis că e eşarfă. E pur şi simplu o bucată lungă, dreptunghiulară, de tricotaj cu mâneci. Imaginaţi-vă un dreptunghi cu mâneci. Exact aşa e.  Mega ciudăţică dar mie îmi place. Mai ales la umeri acolo – că doar v-am zis c-am o chestie cu umerii goi.
Harmandienei (adică Andrei, această Demarchelieră care mă pozează ocazional) îi e frică de pulover. Ca să citez: Dude, that contraption thing you’re wearing scares the shit out of me. Aşa îi zice, contraption sweater. Şi aşa i-a rămas numele. Contraption. Dexul americănesc zice aşa:
A device or contrivance, esp one considered strange, unnecessarily intricate, or improvised.
Adicătelea o drăcie mecanică, ciudăţenie.com, bizarerie, şoc-şoc.
Bine, dacă stăm s-o luăm aşa, Andra zice d’astea fiindcă ea n-are contraption şi e invidioasă că doar eu mă mumific în textil din ăsta roşu. Tânjeşte la el, ştiuuuuuu eu. Ştiu! Dar n-ar recunoaşte neam.
L-am prins cu o broşă pe lateral ca să nu se desfacă şi să rămân porno în sutien că mi s-a părut mie mai fistichiu şi pentru că am o chestie cu broşele în prezent. Am trecut de isteria colierelor statement, mi s-a luat de inele 7 pe-o mâna, cu centurile mai slăbuţ (că strâng ale dracului după ce mănânc de n-ai văzut aşa ceva) daaaar, am intrat în faza broşe. Vreau la salariu să-mi cumpăr vreo 5-6, vintage - normal (sunt cele mai frumoase), pe care să le agăţ de paltoane, pulovere, gulere şi pălării. Măcar atât să fie bun şi la iarna asta – pot să port broşe pe paltoane.
Pupicios, mă pun acum pe răspuns la comentarii. 
Pin It

19 January 2015

Cat eye makeup tutorial. Sau cum îmi fac eu ochii de pisică :)

Dacă la ultimul video am cedat nervos, la ăsta mai aveam puţin şi mă aruncam pe geam. Nu vă mai povestesc toată tărăşenia, încerc doar să explic câteva chestiuni.
Pentru început, ce-i cu ăsta?! E cu maglavais. Cum cu maglavais?! Nu zic eu mereu că-s pe lângă subiect şi nu mă pricep? Ba da. Dar unul dintre puţinele lucruri pe care îl exersez aproape zilnic este machiajul cat eye. Ochii de pisică, pe româneşte. Cu tuş, aşa cum am văzut la mama. Sigur că ea trasează nişte cozi perfecte, cu pensule subţiri pe care nu voi fi în veci în stare să le folosesc, într-un timp foarte scurt şi fără să aibă nevoie de corecturi. Eu nu am mână aşa dibace şi nici nu mă descurc cu orice fel de pensulă dar atât cât pot, am filmat un mic video în care vă arăt cum aplic eu tuşul.
Nu e nicidecum perfect şi nici n-am pretenţia că aş proceda corect. Adevărul e că nici nu ştiu ce înseamnă corect (nu cunosc nici măcar terminologia, la dracu – o să vedeţi voi) dar sper să vă ajute şi să lămurească întrebările (multe) pe care le-am tot primit pe tema asta.
Ce aveţi nevoie: tuş de pleoape (al meu este Benefit – They’re real, îl găsiţi în Sephora), un rimmel şi opţional un creion negru, de orice fel.
În altă ordine de idei, vedeţi că sunt răcită. Aka fonfăită şi uşor răguşită. Deci vom avea :
-          Voce de canal + nazalizare
-          Mufă nemachiată
-          OMG, pori!!!! Pori din ăia cum au oamenii. Mai puţin fashion bloggerii. Ei n-au pori. Condiţie de bază a succesului, pielea din ceară, nici un punct, nicio linie, niciun por vizibil pe faţă, sunt absolut esenţiale. N-ai photoshop să-ţi faci? Nu mă interesează, te descurci. Dai cu şmirghel dacă e nevoie.
-          Prosop pe cap, ditai turbanul. Tocmai îmi spălasem părul înainte să mă pun pe filmat
-          Un pic de rimmel pe gene ca să nu fiu totuşi palidă ca un ou fiert
-          Două mâini stângi
-          Asistent personal, undeva pe parcursul videoului
-          Lăbuţă peste mufă

Sper că n-am ratat nimic.
WATCH IN FULL HD (rotiţa din dreapta jos şi selectaţi 1080p)

Mulţumesc pentru vizionare!

Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...