EN: As I told you before, the 50’s is my favourite decade of fashion for many reasons, one of them being the pin up style. I love the cinched waists, the sexy thigh highs, the deep decolletages and obviously the pencil skirts. So this is the image that I had in mind while working with the awesome
Andreea Mertoiu who made this fabulous cherry print skirt for me. I love it to pieces, it’s one of the best items of clothing I have in my closet!
Can you believe it’s handmade?!?
Worn with a shoulderless top (yes, I have an issue with these things), one of my prettiest pairs of shoes which (obviously) kills my toes and some gold jewellery.
Special thanks to Andreea for the skirt and to my brother, who was kind enough to go back home and get the camera battery so we could actually take these pictures after his beloved sister forgot it in the charger the night before.
RO: Sa spun ca fusta asta doar imi place, ar fi o subestimare grosolana. Sa spun ca o adooooor e o expresie care ma enerveaza. Ramanem la love d’ăla maxim si atat.
E cu love pentru ca:
1) cirese – la propriu imprimeul e delicios.
2) croiala absolut geniala, cambrata, cu pense pe talia inalta, jupa si slit la spate
3) stilul ma duce cu gandul la anii ’50 si pin-up, care ce sa vezi, e decada mea preferata la momentul de fata
4) si partea cea mai tare: fusta e facuta manual. Manual si fara probe, incercari, masuratori samd. Da, cu manutile alea doua ale unei gagici super talentate – Andreea Mertoiu, care m-a rugat frumos sa nu scriu in postare ca ar fi designer pentru ca nu are studii de specialitate (ceea ce mie personal mi se barlare [echivalentul lui ma doare-n cot], mi se pare ca ce face fata asta depaseste orice asteptari – cel putin pe ale mele).
Tin minte ca blogul ei era unul dintre putinele bloguri romanesti pe care le urmaream inainte de a ma apuca de TOTH si de cate ori posta, o dadeam in frenezie, gata sa daram monitorul sa vad ce-a mai facut. Anul asta vazusem la ea pe blog o crinolina frumoasa care mi s-a parut perfecta ca inlocuitor pentru aia mov a mea (daca o stiti, e imensa si nu tocmai practica pentru toate momentele zilei), asa ca am zis sa-i scriu in ideea de a-mi face si mie una, contra cost desigur. Smecheria a fost maxima, pentru ca ce sa vezi, eu o urmaream pe ea, ea ma urmarea pe mine si-am zis s-o punem de-o colaborare. Problem problem, ea la Targoviste, eu in Bucuresti si la Buzau, cum facem cu probele? N-a fost nevoie decat sa ii trimit masurile mele pe mail (v-am zis ca e tare) iar lucrurile primite (mai am cateva deliciozitati) imi vin toate perfect. Initial fusta asta nici nu era in plan, fusese vorba doar de crinolina, dar cum am dat-o dintr-una intr-alta, ca stai sa vezi facem rochie, ba nu, facem fustă, da’ hai sa facem si-o bluză! Si hai si inca o fustă ca e asa misto imprimeul alaaaaaa!, m-am ales cu o bluza, doua fuste si crinolina. Toate facute la indicatiile mele, fix ce i-am cerut si cu materiale alese de mine. Tare sau ce? E tare, va zic eu, si nu zic doar pentru ca mi-a trimis lucrurile alea ci pentru ca e intr-adevar tare. De cate ori am zis tare? Whatever, e tare.
Blogul ei e asta. Gasiti acolo multe alte modele de chestii faine dar…gagica face cam orice :)
Inchei cu multumirile de rigoare pentru Andreea si o mica apreciere pentru frate-miu care s-a sacrificat si s-a intors acasa dupa baterie (mda, plecasem in oras cu aparatul dupa mine si dupa ce ne-am foit o mie de ani sa gasim un loc pentru poze – n-ai unde traiti-ar, e aproape imposibil sa gasesti o locatie in Buzau fara poporul chinez pe pozitie de holbare si mistocareala, si deci tot in parc am ajuns– ne-am trezit c-am lasat bateria acasa, in incarcator. Eu turbata de nervi, el disperat sa scape, s-a intors usurel acasa si-a venit cu bateria in dinti. Traiasca familia ta, grasule, multumesc.
